Din timpurile cele mai indepartate, pe om l-a interesat problema originii sale si acest interes nu da inca nici un semn de diminuare. Astazi se pot recunoaste mai cu seama doua puncte de vedere contrarii :
- mai intai, parerea foarte populara conform careia omul a evoluat de la starea de animal inferior la starea in care se gaseste astazi conform principiilor expuse pentru prima data de Charles Darwin si mai tarziu de alti evolutionisti ;
- in al doilea rand avem parerea expusa drept revelatie de catre Biblie, dupa care omul ar fi fost creat direct in starea in care se gaseste astazi.
- in al doilea rand avem parerea expusa drept revelatie de catre Biblie, dupa care omul ar fi fost creat direct in starea in care se gaseste astazi.
Stiinta si religia sunt doua exemple ale dorintei omului de a cunoaste adevarul, dar exista o diferenta semnificativa intre modul de cautare a adevarului stiintific si cel al adevarului religios. Tocmai de aceea, de-a lungul timpului cele doua (stiinta si religia) au fost in conflict datorita ipotezelor si conceptiilor diferite pe care le promovau. De fapt, conflictul dintre stiinta si religie s-a nascut ca urmare a incercarilor disperate a comunitatii religioase de-a insista asupra adevarului absolut al tuturor enunturilor cuprinse in Biblie. Citit literal, mesajul biblic nu mai este compatibil cu progresul stiintei. De aici un conflict intre adevarurile oferite de stiinta si cele oferite de religie.
Inca de acum cateva secole teologii au realizat faptul ca aparitia si progresul stiintei va zdruncina increderea in imaginea propusa de religie. Datorita acestei temeri fetele bisericesti au plasat stiinta undeva pe un plan secundar, plus de asta, stiintei i s-au impus anumite limite in cautarea adevarului. In acest sens e cunoscut faptul ca, inca din Evul Mediu, capii bisericii catolice au fost cei care au detinut “fraiele” modului in care se derulau toate aspectele vietii social-politice si economice. Prejudecatiile din acea vreme, bazate pe vechile teorii religioase, au produs un fel de “bariera intelectuala” sau altfel spus o piedica imensa in calea progresului stiintific. Doua exemple in acest sens ar fi : in primul rand e cazul lui Galileo Galilei caruia, capii bisericii catolice i-au impus sa-si retracteze toate ideile privitoare la teoria sa stiintifica referitoare la pozitia Pamantului in Univers. In al doilea rand e cazul si mai dramatic a lui Giordano Bruno, care a fost ars pe rug de catre inchizitori in anul 1600 pentru ca ideiile sale erau incompatibile cu doctrina crestina (pentru acesta, religiile nu erau decat un cumul de superstitii utile pentru tinerea sub control a popoarelor ignorante).
Faptul ca evolutionismul are asa de multi adepti astazi se datoreaza esecului religiei traditionale, atat in ce priveste invatatura si modul de prezentare a relatarii biblice, cat si in ce priveste comportamentul bisericii. Sunt bine cunoscute actele de ipocrizie si opresiune intreprinse de inchizitie. Religia a avut si are in continuare un efect negativ asupra omenirii, ea facand diferente de rasa, determinand crime in societate si chiar razboiaie. Coranul le vorbeste musulmanilor despre Jihad, razboiul sfant prin care ei vor stapanii lumea si religia lor va domina.
Multi oameni de seama care au studiat religia apeleaza la istorisirile violente din Biblie, spunand: “Si Biblia prezinta relatari de violenta comisa in numele Domnului. Dumnezeul prezentat in primele carti ale Bibliei este intr-adevar nemilos in sprijinul pe care il acorda israelitilor, inecandu-i in mare pe dusmanii acestora”. Dar problema aceasta, a puterii si a modului de influentare a omului si a intregii istorii a omenirii de catre religie, nu face obiectul referatului de fat, ceea ce incearca sa aduca in discutie acest referat este posibila existenta a unei relatii intre religie si stiinta.
Intrucat teologia a progresat foarte lent in comparatie cu stiinta, astazi multi teologi nu mai incearca sa conteste cuceririle fundamentale ale stiintei cum faceau acum 300 de ani, ci au tendinta sa includa in conceptia despre lume anumite rezultate stiintifice, respingandu-le insa pe cele care li se par contrarii.
Desi, dupa unii, ar exista o multime de fapte care depun marturie in favoarea creatiei, foarte multi oameni accepta evolutia. Cei care sprijina teoria evolutiei traiesc cu impresia ca ea este acum un fapt stiintific. Dar sa nu uitam ca in urma cu cateva secole se credea ca pamantul este plat. Acum s-a stabilit, cu toata certitudinea, ca el are forma sferica, oarecum. De asemenea, se credea ca pamantul este centrul universului. Noi stim astazi, mai presus de orice posibilitate de indoiala, ca pamantul este departe de-a fi undeva in centrul universului si ca el este acela care executa o miscare de revolutie in jurul soarelui. Avand in vedere ca insusi Charles Darwin, cel mai cunoscut aparator al evolutiei, a dat de inteles ca era constient de limitele teoriei sale si ca subiectul originii vietii ramane deschis pentru examinari ulterioare, e foarte posibil ca intreaga teorie evolutionista sa cada. Dovada de baza care le lipseste evolutionistilor este existenta unor forme de viata de tranzitie intre specii. Faptul ca teoria evolutionista emisa de Darwin nu poate fi sustinuta cu dovezi clare ii determina pe multi oameni de stiinta evolutionisti sa formuleze noi teorii. De pilda, unii dintre acestia, care sunt siguri ca viata n-ar fi putut sa apara spontan pe pamant, emit ideea speculativa ca ea trebuie sa fi provenit din spatiul cosmic. Dar aceasta nu face decat sa transfere problema originii vietii intr-un mediu si mai ostil (spatiul cosmic).
Astazi nimeni nu mai poate contesta varsta Pamantului care ar fi de aproximativ 5 miliarde de ani sau a vietii pe pamant care ar fi inceput acum sute de milioane de ani. Teologii de azi vorbesc de cele 7 zile din Geneza ca de niste 7 ere geologice in decursul carora s-ar fi format pamantul, apele, primele forme de viata (plante si animale) si mai tarziu animalele mari si intr-un final omul, toate aceste etape desfasurandu-se sub stricta coordonare a Creatorului.
Oamenii de stiinta, de regula ateisti, vin sa combata si aceasta teorie a teologilor creationisti. Doar doua exemple in acest sens ar fi :
1) Dupa relatarea biblica, plantele au aparut a treia zi, iar soarele a fost facut abia a patra zi. Daca a treia si a patra zi sunt in mod real “ere”, atunci cea de-a treia “era”, cea a plantelor, a fost lipsita de soare ;
2) Tot din biblie reiese ca moartea (probabil si a animalelor) a aparul pe pamant o data cu caderea lui Adam in pacat. Daca asa stau lucrurile, cum se face ca a existat moarte in lume, conform teoreticienilor de tipul “7 zile = 7 ere”, cu multa vreme inainte ca Adam sa cada in pacat. Dovada sunt formatiunile geologice ce contin fosile dintr-o era apusa de mult. Si totusi Scriptura sustine in continuare ca moartea nu a domnit decat de la Adam incoace. Prin urmare exista dificultati considerabile in aplicarea teoriei de egalare a unei zile cu o era geologica. Revenind la teologii zilelor noastre, acestia sustin ca de fapt sensul cuvantului “moarte”, relatat mai sus, inseamna moarte spirituala, adica separarea spirituala dintre Dumnezeu si om.
1) Dupa relatarea biblica, plantele au aparut a treia zi, iar soarele a fost facut abia a patra zi. Daca a treia si a patra zi sunt in mod real “ere”, atunci cea de-a treia “era”, cea a plantelor, a fost lipsita de soare ;
2) Tot din biblie reiese ca moartea (probabil si a animalelor) a aparul pe pamant o data cu caderea lui Adam in pacat. Daca asa stau lucrurile, cum se face ca a existat moarte in lume, conform teoreticienilor de tipul “7 zile = 7 ere”, cu multa vreme inainte ca Adam sa cada in pacat. Dovada sunt formatiunile geologice ce contin fosile dintr-o era apusa de mult. Si totusi Scriptura sustine in continuare ca moartea nu a domnit decat de la Adam incoace. Prin urmare exista dificultati considerabile in aplicarea teoriei de egalare a unei zile cu o era geologica. Revenind la teologii zilelor noastre, acestia sustin ca de fapt sensul cuvantului “moarte”, relatat mai sus, inseamna moarte spirituala, adica separarea spirituala dintre Dumnezeu si om.
Cu toate ca religia nu dispune de dovezi faptice sau logice care sa confirme ideea de putere divina, biserica si teologii lasa impresia ca ar detine niste dovezi aparte, ceva ce ratiunea si stiinta nu ar fi capabile sa combata.
Pentru multi altii insa religia se tine departe de stiinta, restrangandu-se doar la conceptul de morala si la sistemele de valori. Insa Inaltarea (trupului) Fecioarei Maria, Invierea lui Isus, viata de dupa moarte nu sunt nici pe departe probleme de morala si de valori, ci sunt fapte de natura stiintifica.
Exista totusi o conexiune intre acestea doua. Stiinta, prin salturile sale uluitoare, a lasat in urma evolutia morala, astfel a ajuns in preajma unor adevaruri periculoase pentru existenta umana (fizica nucleara si ingineria genetica sunt doar doua exemple in acest sens). De aceea este necesar un “arbitru” moral. Tocmai aici religia ar trebui sa sugereze moduri in care va trebui folosita cunoasterea nascuta din stiinta si in nici un caz sa impuna adevaruri imposibil de demonstrat. Ramane evident ca nu se poate demonstra strict rationl nici existenta, nici inexistenta lui Dumnezeu. Numai experienta personala a credintei este potrivita pentru a gasi un raspuns cautarii lui Dumnezeu. Oamenii trebuie sa accepte religia, indiferent ca e cea crestina, budista, islamica etc., ca o forma de comunicare cu puterea suprema si nu numai, iar stiinta ca o forma de cunoastere a adevarului dedus teoretic si experimental.
Conchidem ca stiinta si religia nu sunt sau nu ar trebuie sa fie in conflict, pentru ca invataturile fiecareia se preocupa de domenii absolut distincte.
o ştiinţă fără Dumnezeu, deşi îşi poate dezvolta edificiului ei doctrinar, este lipsită de o vedere în perspectivă, putând aluneca cu uşurinţă într-o aplicare iraţională a cuceririlor ei. Ştiinţa atee este văduvită de înţelegerea profundă a fundamentelor lumii materiale, căci excluzând preocuparea de cealaltă realitate (spirituală), în absenţa căreia existenţa nu poate fi concepută ca un tot unitar, pierde o parte a „mijloacelor" sale de lucru. Pericolul unei asemenea lipse îl evidenţiază şi psalmistul când spune: „Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului". Ni se pare elocvent acest verset, pentru că, dacă asemuim pe cercetători cu nişte „ziditori" şi teoriile lor cu nişte „pietre" de construcţie ce compun edificiul doctrinar al ştiinţei, atunci nefolosirea în procesul de cunoaştere a „pietrei" fundamentale a realităţii spirituale va avea ca rezultat lipsa de perspectivă a cercetării, care nu va converge către locul „din capul unghiului" unde se află Adevărul absolut.
RăspundețiȘtergereÎn final, să menţionăm că o ştiinţă încreştinată va desfăşură cu pasiune munca de cercetare, în condiţiile unei răspunderi morale faţă de descoperirile sale, pe care le va folosi în interesul spiritual şi material al omului. De asemenea, o ştiinţă încreştinată va prezenta adevărul descoperit în contextul mai larg al revelaţiei şi va face din el şi un imn înălţat spre slava lui Dumnezeu.
Oamenii de stiintã si credinta în Dumnezeu
RăspundețiȘtergereEste rãmasã din perioada comunistã, ca o regulã generalã, ideea cã, dacã esti om de stiintã (sau de acord cu "descoperile stiintei"), nu poti crede ce spune Biblia. Cuvântul lui Dumnezeu este atacat în aproape orice scoalã, colegiu sau universitate din lume, sub acoperirea stiintei. Dar dacã studiem istoria stiintei si citim despre adevãratii oameni de stiintã care au descoperit sau inventat lucruri valoroase, nu putem decât sã ne minunãm de faptul cã asa de multi dintre ei au crezut în existenta lui Dumnezeu sau au fost crestini dedicati. Iatã câteva exemple de mari oameni de stiintã care au crezut în Dumnezeu si în Biblie:
Samuel Morse (1791-1872)
A inventat telegraful si codul Morse ce-i poartã numele. Cuvintele primului mesaj telegrafic transmis oficial au fost alese din Biblie: "Ce lucruri mari a fãcut Dumnezeu!" (Cartea Numeri 23:23) Morse a fost un crestin care s-a asigurat cã îi dã slava Domnului sãu. El si-a descris opera de-o viatã cu cuvintele: "Este opera Lui... Nu nouã, Doamne, nu nouã, ci Numelui Tãu dã slavã - Psalmul 115:1." El nu a considerat cã existã vreun conflict între stiintã si credintã.
religia si fizica, este un subiect BUN !
RăspundețiȘtergereFizica VS REliGIa
RăspundețiȘtergereEste indeosebi cunoscut faptul ca problemele fundamentale privind existenta lumii si sensul ei cu cat sunt mai cercetate, cu atat mai mult provoaca spiritul si indeamna la o cautare adanca a adevarului.
In timp ce Biserica propovaduieste Adevarul revelat de Dumnezeu, stiinta cauta cu mijloace proprii ratiunii omenesti sa dea raspuns si solutii intrebarilor lumii.
Trebuie sa precizam de la bun inceput ca intre religie si stiinta nu exista opozitie, ci distinctie. Stiinta lamureste multe din tainele lumii, dar initiativa ei este limitata pentru ca se sprijina numai pe ratiune. Or, cunoasterea adevarata inseamna mult mai mult. Daca ratiunea nu ar fi sprijinita de lucrarea Duhului Sfant, poarta spre Adevar ar ramane inchisa. Stiinta, ca sa inainteze tot mai mult in eforturile ei, ar trebui sa dea ratunii ceea ce in teologie se numeste caldura dragostei si lumina credintei. Pe temeiul acesta cladeste Biserica invataturile sale care se adreseaza omului, dandu-i acestuia incredintarea ca prin iubire si credinta se poate inainta la infinit in cunoasterea lui Dumnezeu si a creatiei Sale. In lumina acestui adevar, stiinta devine o treapta importanta a cunoasterii, care il poate aduce pe omul vesnic cautator in apropierea adevaratelor raspunsuri. Din acest punct, mintea omeneasca trebuie sa-si recunoasca neputinta si sa se lase calauzita de lucrarea harului. Cercetand amanuntit tainele vietii, omul de stiinta gaseste acelasi raspuns pe care credinciosul simplu il stie de la bun inceput: exista Dumnezeu!
Astazi, cu greu omul contemporan se mai poate smulge din determinismul legilor si principiilor ce se impun pe masura ce evolueaza cunoasterea. Crestinismul cu adevarat elibereaza omul de sub robia legilor lumii de aici: cu credinta intr-un Dumnezeu vesnic, transcendent lumii create din nimic, dupa chipul lui Hristos care a transfigurat in El omul si cosmosul.
In sens teologic, intelegem ca intre stiinta si religie exista un raport cel putin simbolic, care asaza cercetarea intre elocventa unor legi imanente si inaltimea transcedentala a descoperirii dumnezeiesti, cuprinsa in Scriptura si Traditia Bisericii.
^Fizica si religia- doua elemente vitale existentei ^
RăspundețiȘtergere~Stiinta si religia decurg, in final, din aceeasi dragoste radicala pentru adevar, care se afla in centrul existentei noastre. In consecinta, datorita originii lor comune, nu le putem permite sa mearga pe cai separate.
~Ca si celelalte civilizatii extrasolare la pamanteni au evoluat cele doua elemente de natura rationala, care pot sa explice motivele existentei noastre si care pot gasi un scop vetii.
~De-a lungul timpului cele doua elemente vitale existentei au fost in conflict datorita ipotezelor si conceptiilor diferite pe care le promovau. Cele mai importante ipoteze par a fi cele referitoare la aparitia vietii pe Terra, originea universului si a planetei noastre.
~Insa oamenii trebuie sa accepte religia ca o forma de comunicare cu puterea suprema, si nu numai, iar stiinta ca o forma de cunoastere a adevarului dedus teoretic si experimental.
~Cunoasterea oferita de religie este directa, religia ne da informatii direct de la Creator. Multi gasesc contradictii intre argumentele oferite de religie si cele oferite de stiinta.
~Sa comentam de exemplu istoria cu crearea Universului. Actualmente stiinta contemporana nu poate sa explice sigur si cu exactitate originea Universului fizic.
~Trebuie sa acceptam mai intai existenta unui univers spiritual, nefizic necunoscut direct noua. In aceasta situatie putem explica aparitia Big Bang-ului ca o necesitate de natura divina, cunoscuta si acceptata de religia crestina.
~Deci cu peste 15 miliarde de ani in urma singurul punct fizic din universul spiritual era Big-Bang-ul. Acestui punct initial ii era destinat sa evolueze, adica ceea ce numim noi explozia lui.
~Se afirma ca cultul ortodox crestin si in general crestinatatea nu accepta existenta Big-Bang -ului deoarece in Biblie nu se pomeneste de asa ceva. Remarcam faptul ca Biblia priveste din alt punct de vedere lucrurile, prima carte din Biblie a fost scrisa de Moise.
~Un om care a trait cu mii de ani in urma, deci nu era atat de evoluat psihic, nu avea cunostintele noastre de astazi, nu gandea ca noi contemporanii si avea probabil capacitate de intelegere primitiva.
~El a scris doar ce ia spus Dumnezeu in mod direct, totul a reflectat in mintea sa neposedand cunostintele noastre de acum. Din ceea ce i-a spus Dumnezeu el nu reuseste sa scrie decat <>, el nu explica cum, si nu putem sti daca el a stiut aceasta.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDin timpurile cele mai indepartate, pe om l-a interesat problema originii sale si acest interes nu da inca nici un semn de diminuare. Astazi se pot recunoaste mai cu seama doua puncte de vedere contrarii :
RăspundețiȘtergere- mai intai, parerea foarte populara conform careia omul a evoluat de la starea de animal inferior la starea in care se gaseste astazi conform principiilor expuse pentru prima data de Charles Darwin si mai tarziu de alti evolutionisti ;
- in al doilea rand avem parerea expusa drept revelatie de catre Biblie, dupa care omul ar fi fost creat direct in starea in care se gaseste astazi.
Stiinta si religia sunt doua exemple ale dorintei omului de a cunoaste adevarul, dar exista o diferenta semnificativa intre modul de cautare al adevarului stiintific si cel al adevarului religios. Tocmai de aceea, de-a lungul timpului cele doua (stiinta si religia) au fost in conflict datorita ipotezelor si conceptiilor diferite pe care le promovau. Citit literal, mesajul biblic nu mai este compatibil cu progresul stiintei. Oamenii trebuie sa accepte religia, indiferent ca e cea crestina, budista, islamica etc., ca o forma de comunicare cu puterea suprema si nu numai, iar stiinta ca o forma de cunoastere a adevarului dedus teoretic si experimental.
defapt si stiinta si religia sunt lucruri din care trebuie sa inveti, si inevitabil dai peste ele in fiecare zi. in fiecare zi inveti ceva nou .. chiar daca face parte din stiinta sau nu x_x
RăspundețiȘtergereidem dudix ;))
RăspundețiȘtergereStiinta si Religia:
RăspundețiȘtergere- formele Dure ale cunoasterii
- forme de exprimare exterioare; publice
- ofera raspunsuri, certitudini
- concrete
- cuantificabile Filozofia si Poezia:
- formele Subtile ale cunoasterii
- forme de exprimare interioara; private, personale
- genereaza intrebari, incertitudini
- abstracte
- necuantificabile Asadar obtinem un sistem in care aceste 4 cai spre cunoastere fuzioneaza:
Religie, Filozofie -> Stiinta
Asadar iata-l pe om in centrul acestei probleme. Omul oscileaza necontenit intre fizic si metafizic, tinzand sa creada ca doar una din aceste cai este cea buna. Majoritatea nu accepta o fuzionare a acestor contradictii. In fond omul este creeat ca o fiinta antagonica, poate ca si cauza a acestei clasificari, sau poate el este doar efectul. Inclinand balanta intr-o parte omul risca fie sa se prabuseasca in interiorul gandurilor lui, fie sa se piarda in exteriorul universului infinit. Asadar e necesar ca individul sa inteleaga ca un razboi cu el insusi nu-i poate aduce in nici un caz fericirea la care atat de mult ravneste. Neacceptarea dualitatii este specifica oamenilor superficiali. Intre ratiune si simtire nu exista contradictie. Stiinta si religia nu se exclud reciproc!
Evident discutam aici un caz ideal. Istoria ne spune ca treaba sta altfel. Dogmele religioase si certitudinile stiintifice la fel. Aparentul conflict intre stiinta si religie apare deoarece aceste doua sunt forme ale cunoasterii extreme si au putine puncte in comun. Sunt atat extreme ca forme de cunoastere diferite, cat si extreme ele insele una fata de alta. Omul este singurul lor punct comun, omul care oscileaza intre interior si exterior. Filozofia si poezia nu sunt in conflict deoarece au un punct comun – interiorul. Acestea se influenteaza reciproc, si isi duc viata in adancul sufletului uman. Acestea traiesc in gandurile omului, in contradictiile sale. Sa nu uitam ca totusi Religia si Stiinta au un punct comun – vizeaza cunoasterea
Asadar orice contradictie intre acestea are izvorul intr-o incapacitate umana de a intelege complexitatea. Omul este incapabil de a ramane la mijloc si a traii cu contradictia. El nu accepta intrebari si framantari launtrice, de aceea nevoia de a lua o pozitie ferma. Omul doreste certitudinea, cu toate ca adevarul este un tel mult prea greu de atins. In aceste cazuri convingerea este cel mai folosit criteriu de selectare al “adevarului”. Convingerea trebuie intarita si sprijinita prin consolidarea certitudinii – realizabila prin extremismul uneia din forme. Religia nu accepta stiinta, iar stiinta nu accepta religia. Daca s-ar lasa portite deschise in religie ori stiinta certitudinea nu ar fi suficient de solida, omul dornic de ea fiind tentat sa evadeze – in fond nu el e tentat, ci gandirea lui pe care el nu o poate suporta. Vrea sa-si inabuse glasul launtric, vrea neaparat sa-si omoare o bucata din personalitatea lui. Antagonismul pentru omul mediocru e cea mai grea tortura posibila. Acest extremism apare ca o necesitate. Din aceast razboi fara sens a pierdut cel mai mult stiinta, venind acum clipa razbunarii ei. Oamenii invoca crimele religiei in fata atator (acum evidente) certitudini stintifice, judecand astfel ca religia Nu mai e necesara si existenta ei doar ar putea periclita oricand viitorul umanitatii. Religia este un subiect pe care-l evitam acum cand stiinta ne copleseste cu glorioasele-i descoperiri.